Pregatirea

Jocurile Temerarilor au inceput ca un concurs pentru temerari, despre care am discutat mult timp, fara a planifica ceva. Cu cateva saptamani inainte de data concursului, am stabilit ca vom folosi ghidul temerarilor si insemnele lor pentru a crea cateva checkpointuri. Planul era ca acestea sa fie plasate in Padurea Temerarilor si ca la fiecare post vor sta cate doi exploratori.

Dupa mai multe intalniri, am redus numarul posturilor de la 7 la 5, avand postul de cultura generala la inceput. Am reusit sa stabilim tema, adica “jocurile foamei”, modificand-o putin, pentru a se potrivi cu temerarii.

Apoi, am scris un discurs de incepere bazat pe tema si cateva povesti scurte pentru “districte”. Am reusit sa ajungem la nume cu care toata lumea era de acord, avand in final districte cu nume de elemente: foc, apa, vant, pamant si metal.

Fiecare post avea cate 3 probe, din care temerarii trageau la sort. Am stabilit un timp de 5 minute per proba. Criteriile de punctare erau: cunostinte-6p, lucru in echipa-1p, prezentare-1p, materiale-1p, imagine-1p.

Inspirati de jocurile foamei, am stabilit ca inceputul sa fie asemanator cu cel din filme. Am facut harti diferite pentru fiecare patrula si 4 pungi cu „merinde” si le-am asezat langa 2 copaci. Liderii fiecarei patrule urmau sa alerge si sa ia cate o harta si o punga, iar apoi sa inceapa concursul. Erau cronometrati si pentru timpul in care ajungeau la fiecare post, fiind un alt criteriu de punctaj.

Drumurile dintre districte nu erau neaparat egale. Unele distante erau astfel mai lungi, insa cu un maxim de 10 minute de parcurs. Impreuna cu un explorator in primul an, care stia destul de bine padurea, si un lider, am plecat in recunoastere cu o saptamana inainte de concurs. Am stabilit drumul si punctele pentru posturi.

Tema a fost destul de usor aleasa. Diplomele trebuiau facute in tema si am desemnat o exploratoare artista, care le-a desenat. Am gravat si o placuta de fier cu “Jocurile Temerarilor”, pe care am folosit-o drept premiu.

Ziua cea mare

Ne-am intalnit la 9:00 in padure ca sa pregatim toate meterialele si posturile. Am avut ideea de a ne picta pe fata cu o culoare reprezentativa pentru fiecare district. Am organizat “baza” unde aveam o masa, scaune, termosuri cu ceai si altele. Am impartit walkie-talkie-uri, iar exploratorii din posturi au plecat spre locul atribuit acestora.

Temerarii au fost condusi spre baza, unde am deschis concursul cu discursul tematic. Ideea inspirata din filme, in care concurentii alergau spre centrul arenei pentru a aduna arme si resurse, a fost aplicata cu hartile si mancarea. Dupa ce au luat hartile, fiecare patrula a plecat spre primul post, care era diferit pentru fiecare.

Am ramas la baza, intampinand patrule care se intorceau dupa ce nu au reusit sa gaseasca posturile sau cele care se indreptau deja spre urmatoarele.

Gata oricand?

Stand in acelasi loc pentru o ora, am inceput sa inghet. Astfel, i-am spus liderului ca as vrea sa ma duc in patrulare, avand grija sa ghidez si echipele, ca sa nu se indeparteze prea mult si sa se piarda. Spiritul de cercetas ma punea astfel in actiune, fiind dornica sa ajut cum pot.

Am plecat spre zona districtelor de vant si pamant, unde am cercetat zona si apoi m-am pozitionat pe drumul dintre posturi. Am ajutat doua patrule, primind informatie prin statie in legatura cu locatia lor, dar nu am impiedicat echipele sa isi gaseasca drumul singure.

Am vizitat cele doua districte din zone mea de padure, unde am vazut cum se descurcau colegii mei, dar si patrulele. Incercarea de a rezolva probele era tratata destul de serios de catre temerari, care erau nerabdatori sa desluseasca coduri sau sa afle azimuturi, demonstrand totodata cunostintele lor de cercetasi.

Dupa ce toate patrulele au vizitat toate posturile, ne-am intors cu totii la baza, unde ne astepta ceaiul cald. Acolo am calculat punctajele de la probe, si am premiat castigatorii cu diplome si placuta inscriptionata cu “Jocurile Temerarilor”.

Am inchis concursul, iar doritorii au plecat la pizza. In final, concursul a fost un succes chiar si cu patrulele care s-au incurcat putin cu drumul. A fost o zi frumoasa si cu siguranta o amintire valoroasa, dar a fost de asemenea si eventualul inceput al unei serii de concursuri care nu se vor limita doar la centrul nostru.

Speram ca temerarii sa fi invatat mai multe lucruri folositoare. Noi exploratorii am invatat cu siguranta multe despre organizarea unui concurs si impoartanta termenului limita.