Fusesem întrebat de amicul meu, Cristi, dacă nu vreau să vin la regata de pe Dunăre. Pentru mine totul era complet abstract, aveam și o grămadă de alte lucruri pe cap, așa că am lăsat ideea baltă și am ratat înscrierea. Totuși, într-o dimineață primesc de la mama un mesaj că termenul s-a prelungit. Am fost sceptic, dar m-am înscris alături de fratele meu, care urma să fie colegul meu de barcă.

Nu știam aproape nimic despre cum arată evenimentul, dar nu aveam nimic de pierdut. Pe 10 septembrie, zi stabilită pentru acomodare și pentru cunoașterea bărcii, am aflat de fapt și ce este Regata pe Dunăre, ediția a II-a. Este un concurs prietenesc organizat de Centrul Local Aetos, desfășurat pe Dunăre, pe o distanță de aproximativ 71 km, timp de 3 zile. Startul nu este unul fix, ci se înregistrează ora reală de plecare și sosire, iar echipajele trebuie să atingă un steag alb la fiecare checkpoint. Barcile pot fi proprii sau închiriate, dar fără motor.

Chiar în ziua sosirii am aflat că persoana care trebuia să fie cu mine și cu fratele meu în barca de 3 nu se simțea bine, așa că am pornit doar noi doi. Barca se numea „Stan și Bran”. Pe insulă l-am întâlnit însă pe prietenul nostru Cortex, de la Centrul Local Baden Powell, pe care l-am recrutat rapid în echipaj. Așa s-a născut numele noii kanoe: „The Good, The Bad and The Ugly”.

Pentru curioși, aici sunt activitățile salvate pe Strava:
Ziua 0: https://www.strava.com/activities/15773836052
Ziua 0 (test run): https://www.strava.com/activities/15776234406

Ziua I

Prima zi a fost cea mai grea. Soare puternic, oboseală și, pe lângă toate, o barcă gonflabilă legată de noi, în care aveam tot felul de lucruri pentru confort. Am aflat pe pielea noastră că o barcă gonflabilă, chiar dacă e plină cu aer, oferă o rezistență incredibilă la înaintare, mai ales cu vânt frontal. Ne mișcam groaznic de încet, iar noi dădeam vina pe faptul că nu aveam tehnică. Ideea de a câștiga concursul deja devenise science-fiction… Pe lângă toate cele de mai sus, am avut și un soare infernal, care și-a lăsat clar amprenta pe toți… mai ales pe cei cu ochelari. 😀

Ziua I: https://www.strava.com/activities/15787034349

Ziua II

În ziua a doua am scăpat de barca gonflabilă și am înțeles instant că fizica nu minte… Am prins viteze la care nu ne-am fi gândit: dacă în prima zi aveam maxim 7,4 km/h cu vânt din spate, acum am atins 14,9 km/h. Vreme răcoroasă, moral ridicat, iar ceasul meu Garmin ne încuraja constant cu „Current speed, 9.4”. Am rupt toate checkpoint-urile și am ajuns primii la campul II.

Ziua II: https://www.strava.com/activities/15812167681

Ziua III

Ziua a treia a fost mai dură, cu vânt frontal care ne-a limitat la 8,6 km/h, dar tot am mers mult mai repede decât majoritatea barcilor. Am ajuns din nou primii la final. Evident, nu contează cine ajunge primul fizic, ci timpul rezultat din media celor trei zile. Totuși, fiind mereu în față, ne dădeam seama că avem un tempo bun și poate chiar șanse la podium.

Ziua III: https://www.strava.com/activities/15812817080
Ziua III (ecluză, extra): https://www.strava.com/activities/15812817189

Un fel de final…

Am avut multe momente mișto, mai ales cu Cortex și Tibi. Până la urmă eram în aceeași barcă, trebuia să vorbim între noi, dar experiența a fost chiar fun. Abia așteptam să ne întoarcem pe apă, să mai punem o melodie și să auzim Garminul comentând la fiecare pauză „Current speed: 0”.

Iar pentru cei care au avut răbdare până aici, nava „The Good, The Bad and The Ugly” a obținut al treilea cel mai bun timp și ne-am clasat pe locul III în ediția a II-a

Mulțumesc centrului Aetos pentru organizare și pentru felul cald în care ne-au primit, ca pe niște prieteni vechi. Mulțumesc lui Cristi, amic de o viață, care ne-a fost alături pe tot parcursul concursului și ne-a împrumutat boxa cu Sabaton și alte trupe care ne-au ținut motivați. Mulțumiri și tuturor celor care au lucrat în spate, făcând posibil tot ce noi n-am văzut. Iar, nu în ultimul rând, Oanei, care a făcut aventura noastră vizibilă prin aceste poze profi.